Stropi de Iubire Stropi, din Iubirea cerească S-au revărsat peste omenire Chiar dela-nceput de zidire, Prin sentinţa Dumnezeiască A ,Seminţei’, să izbăvească Pe omul, căzut în păcătuire. Prin ei omenirea s-a-nviorat Aşteptând venirea-n răbdare Că îi va aduce răscumpărare Din păcatul, în care-a intrat... Astfel sperând, s-a mângâiat Privind, la măreaţa eliberare. Stropi, din Iubirea cerească Au consolat inimile mâhnite În vremile de jale, zdrobite, În zilele de cercare firească Când răul voia să răpească Dovada ,Seminţei’ făgăduite. Dar n-a putut cu-a sa uneltire S-anuleze nădejdea cerească A omului ca să se mântuiască, Şi măreţia stropilor de iubire I-a adus prin Hristos izbăvire La Calvar, în veci să trăiască. Slavă şi glorie, în etern Iubirii Ce-n Isus, S-a arătat în fiinţă Împlinind scumpa făgăduinţă, Pronunţată la începutul zidirii De către Creatorul desăvârşirii, Că omul va trece de suferinţă! Flavius Laurian Duverna 14 octombrie 2015
sâmbătă, 31 mai 2025