Pași mă duc pe nori de stele Tulburându-mi înțelesul, Iar în ochii dragii mele Se cufundă universul! Vântul ar putea să-i spună Pe unde îmi umblă gândul, Ce pustiuri de furtună Mă învăluie cu rândul Și ce freamăt mă cuprinde Când pășesc sub clar de lună. Focul inimii se-aprinde Și timid o prind de mână. Dau năvală simțăminte Ce credeam că-s în uitare, Tremuratul mă cuprinde Vrând să-i fur o sărutare! În a ochilor abisuri Rătăcesc fără scăpare Și purtat de alte visuri Pietre bat pe trotuare. Fraga buzelor mă-mbie, Gândul pare să asculte Și să cadă în robie Sub chemări necunoscute. Sus, pe cer atârnă luna Prinsă de ascunse ațe, Raze împletesc cununa Celei care-mi stă în brațe!
sâmbătă, 31 mai 2025