sub clarobscur de lună o aștept ne-am dat întâlnire din prima clipă a mea ochii ei mă urmăreau de dincolo de ceață ea înota prin marea primordială așa c-o aștept știu că nu poate întârzia mult au fost zile când i-am fixat privirea i-am simțit îmbrățișarea ascunsă de dinăuntrul brațelor tuturor femeilor mele curgea prin Dunăre ca o cerneală sepia se bălăcea în mare ținând valurile pe loc și în fiecare noapte îmi atingea ochii închiși dar acum o aștept ca s-o cunosc întreagă neascunsă cu manierele ei de coțofană hoață stăpâna tăcerilor care umplu muzica liniștind orice patimă posibilă erau zile când credeam că mă va strivi încât n-o să rămână nimic din mine că-mi va suge toată vlaga spre gloria ei eternă sau mă va sufoca de tot c-o sărutare dar nu e așa și-o aștept ca atunci când ne vom vedea s-o las să mă atotcuprindă să-mi soarbă fiecare celulă de-o vrea să-i fiu de bine și sănătate să-i fiu de toate căci m-am născut ca și voi toți doar pentru ea îmbătătoarea străbătătoarea fermecătoarea ferecătoarea în haina neagră ce-i lasă trupul fără de trup spre ghicire spre pipăire spre mângâiere apropriere magneticul și-ncinsul ei trup temporar pe care-l aștept căci lumea n-are habar cât de blândă de lină de fină poate să fie de-o primești ca regină de nu te zbați și nu cârtești de-o iubești cât despre coasă cui îi pasă? oricum a zis c-o lasă acasă
sâmbătă, 31 mai 2025