Sub Imperiul Amăgirii Când Doamne-n voinţa Ta, Tu-ai hotărît, crearea lumii Spre măreţia Înţelepciunii, Atunci,... spre existenţa sa Tu i-ai creat cadrul prielnic Prin dragostea de Vistiernic Ca-n ascultare, ea să stea! Şi-n câte Doamne, ai creat Pentru a-i fi viaţa frumoasă În prezenţa-Ţi maiestuoasă, L-ai pus în rolul de-mpărat Peste făpturile, fără cuvânt Pe primul om de pe pământ, Şi-ntregul cer, s-a bucurat! O! Dar nu a fost, aşa să fie O lume nouă,-n dezvoltare Spre zlava Ta triumfătoare Să Te mărească-n veşnicie, Căci Lucifer prin travestire Şi-a-ntins ascunsa-i ispitire Şi omu-a căzut, prin magie. Astfel, din stăpân şi Împărat Transpus într-altă atmosferă - Viaţa-i s-a-nscris - pasageră Pe-acest pământ blestemat, De-acum chiar, dezmoştenit - De dreptul său ce-ai rânduit Când Doamne, Tu l-ai creat! Ce s-a pierdut, prin amăgire În vina grea de neascultare, Prin Hristos şi jertfa-I mare S-a ajuns iar, la reîntregire - Prin ,,Sămânţa” cea promisă Când moartea a fost învinsă Prin scumpa Sa neprihănire! Astfel, din imperiul amăgirii Lumea a fost răscumpărată În Jertfa-Ţi cea sfântă dată, Prin legea scumpă, a Iubirii Sub care Doamne al Tău har A marcat vieţii,-un alt hotar, Destin de-a pururi nemuririi! Flavius Laurian Duverna 18 mai 2015
sâmbătă, 31 mai 2025