- Mai trece-o zi și toamna e pe ducă, Miroase-a plumb, confeti și zăpadă, Melancolia cerului caducă Pe coama brazilor pare să cadă. Aștept un semn și fulgul ce-o să-mi spună Că s-a pornit la drum prima ninsoare Și voi sădi în palma ta o rună Să-mi facă spre Sibiu noaptea cărare. Că poate iarna asta va fi lungă Și focu-n șemineu o să ne-mbie La multe fantezii, cât să ne-ajungă În fiecare zi de-o poezie. - Pe-aici e gri şi burgul toarce-alene Cutreierat de vânturi, ploi banale, În cafenele bârfele mondene Fac victime. Poveşti colaterale Se scriu pe coli de timp... Se-ncheie-o toamnă Apoteotic, uite paparazzi, Ce-o urmăresc de-aproape: “Bravo, doamnă, Dai poeziei multe conotaţii.” Închişi într-o mansardă vom rămâne Şi-om deveni un subiect de ştire, Prin fantezii trec sănii fără frâne, Dar spune-mi, noi ne-mpotrivim, iubire? Ioan Grigoraș & Liliana Trif