De-atâta gol m-am dezbrăcat de sensuri, iar ochiul mi s-a dezgheţat cu nonşalanţă de trecutul ce se lipise gelatinos de lobul urechii, în care se zărea încă umbra unui cercel rătăcit printre filele unei vieţi anonime, păstrate în amintirea unui trandafir veşted, încă nehotărît ce nuanţă să îmbrace pe luciul petalelor răsfirate delicat de zâmbetul unei dimineţi ce uitase să apară după colţul inimii mele, pierdută printre clipele succesive dictate de zgomotul perfid al paşilor câinelui de vânătoare ce nu ştie să facă diferenţa între un păun şi o prepeliţă pregătită să zboare spre inima ta, care încă pluteşte între trecut şi viitor fără să realizeze că prezentul e luntrea de salvare din vârtejul cuvintelor goale şoptite de o animatoare a balului mascat, îmbrăcată în transparente iluzii.