Sufăr că iubesc sau iubesc… că sufăr? De mult mă ofilesc ca floarea de nufăr De mult mă-nfricoșez că mâine în zori, Iubirea-mi va zbura ca un cârd de cocori. De lacrimi vor cădea în șiraguri mereu, Deznădejde va fi în sufletul meu, Căci noaptea pripita de ziua tăcută Va face ca viața sa-mi fie mai scurtă. Când ochii cei goi nu te-or mai vedea, Cu chipul plăpând ce demult îți zâmbea, Atunci nici o zi nu îmi va mai urma… Nici al inimii dor nu te va mai chema.