Plouă-ncet pe strada unde O fereastră nu ascunde Ochii dornici ca să vadă Picăturile cum udă Frunzele-n copaci și flori Până sufletu-n fiori Se cutremură-n plăcere Și sărutul ploii cere… În perdeaua udă trasă Norii-ntind o plasă deasă Peste parcul unde-odată Oamenii-n umbra curată Se fereau de mândrul soare Și de-a razelor dogoare; Ochii visători se udă Și tristețea îi inundă… Ce-aș mai vrea să ies în ploaie Și să fac afară baie, Să alerg, să râd, să cânt, Sufletul să mi-l încânt, Să-mi țin brațele întinse, Să simt picături prelinse Peste frunte, obraji și gât, Să văd frumosu`-n urât… Doamne, dă în urmă timpul Și să fiu din nou copilul Cu aripi de fericire Și cu ochi plini de iubire!
sâmbătă, 31 mai 2025