Știi că nu mai ai strălucire pentru c-ai rămas fără iubire, deși ai mințit și ai rănit sufletul tău singur s-a vestejit. Visul tău rătăcește-n noapte, deși cauți clipe calde, ochii tăi s-au înecat în sange și viața ușor se stinge. Totul e trist și înghețat pentru că tu-n viață ai trădat și peste tine uneori cad petale, că se mai scutură cate-o floare. Îngerii să te pedepsească, nimeni să nu te iubească, știu c-ai să strigi rugător c-ai fost rănit în al tău amor. În noapte gândul tău nu vrea s-adoarmă, cred că plânge a ei dramă, că ea seară de seară scrie timpul bun n-o să mai vie. Sufletul tău întristat mai caută, să deschidă-o altă poartă, rătăcind în taina nopții, ușor să nu trezească morții. Noaptea lumina se stinge, dar s-aude ea cum plânge, iubirea lui îi lipsește și așa se stinge-o poveste.