Suntem o plasă de nailon, croită cu nespusă artă, Suntem făpturi, mister, atom, cu fiecare soartă, Suntem ființe singure și triste, cu duh de Dumnezeu Ce-și caută iertarea și pacea, mai mereu. Atât de diferiți și-atât de indiferenți De parcă-am fi la meci, prieteni aparenți Când noi suntem actori și falși cu normă-întreagă Credeți că Dumnezeu mai poate să-nțeleagă? Că propria creație s-a transformat total În haos și durere, în mod fundamental? Am devenit cu ură, viteză și minciună, Suflete goale, triste și pline de ranchiună. Oh, Doamne, fă-ne iarăși copii neprihăniți Cu drag și cu credință să fim mereu hrăniți, Al sufletelor noastre păcatul strămoșesc Să îl preschimbi cu drag într-un alai ceresc. Și dă-ne mântuirea pe care-o vrem cu toții Când te rugăm fierbinte cu lacrimi și emoții Să treacă de la Tine paharul cu venin, Scântei dintr-o Lumină, îngeri să devenim.
sâmbătă, 31 mai 2025