SUFLETELE NOASTRE

SUFLETELE NOASTRE

În şiruri lungi, trec sufletele noastre,
Din nicăieri, spre nicăieri din nou.
Într-un tonou prin zările albastre,
Ecou al unui nenăscut ecou.

Se descompun şi recompun materie
Să umple golul năpădit de gol.
Reînceputul nesfârşit le sperie.
Transcend inced către acelaşi rol.

N-au ying şi yang, n-au nord şi sud, n-au timp!
Sunt punctul zero fără minus/plus.
Vin şi se duc într-un continuu schimb.
Nu observăm decât dacă s-au dus.