SUFLET-PERECHE

Te sădesc necuvânt
La un capăt de gând
Tremurând
Suspinând
Prea adesea plângând
Printre vise-alergând
Niciodată sperând
Până când
Până când

Până când o lumină
Stă la margini de vină
Fruntea lunii alină
Dacă nu e senină
Ca o floare de mină
Ca un bulgăr de tină
Înhumând rădăcină
Spre rodire divină
În prea sfânta grădină

Prea departe de noi
Stau necursele ploi
Până când o Lumină
Din netimp va sa vină