Sufletul meu, e o harpă, pe care degetele tale nu au atins-o, nu știi să cânți această simfonie, așa că pleacă, din calea ingerilor, nu intelegi cum canta si cum sadesc doar flori din negrul infern, o floare ca mine ce crește din lacrimile îngerilor ce stau de pază la poarta iadului frumoasă floare, frumoasă zambilă împrăștii-n în jur numai lumină...