Învolburat si rece ,uneori prea trist El îmi spune totul,vrea sa vorbesc de el Emană bucurie,emană fericire El este poetul,e marele artist Deși închis pe viața in micul lui castel Dă scânteie-n noapte,in clipa de iubire… Sufletul meu,o poartă spre neștire! Se naște ca și rodul iubirii pământene Adună atâta zâmbet in primii ani de viață Soare,luna ,stele-câmpii de flori fără privire Desăvârșind abisul,copilării pe arene Se-ntoarce răsăritul din pura dimineață În valurile vieții,se pierde fără știre… Sufletul meu ,o poartă spre neștire! Iubirea bate-n poartă și trupul e vulcan Furtuni și ploi de vară se intețesc pe cer Cresc florile pe câmpuri în pura implinire Eternitatea lumii se-mprăștie în van Vise minunate îsi caută transfer Spre altă dimensiune cuprinsă de trăire… Sufletul meu ,o poartă spre neștire! E toamnă,cade bruma si flori se veștejesc Plouă de luni de zile în micul lui castel Se-ntunecă și zarea în trista uneltire Doar rugăciunea sfântă în grai duhovnicesc Deschide ușa ascunsă să iasă un porumbel Ce duce înspre ceruri o clipă de- amintire… Sufletul meu ,o poartă spre neștire Lucian Tătar-Poezie
sâmbătă, 31 mai 2025