Sufocare

Iartă-mă că nu pot să te iubesc altfel,
decât precum oceanul învăluind în spumă
ţărmul prea însetat
de valul ce scaldă nisipul…

Iartă-mă că nu te pot iubi altfel,
decât golindu-mă de mine
în universul pierdut în sclipirile bâlbâite
ale aştrilor ce te îmbracă în lumină:
goleşte-mă de nimicul din mine
şi umple-mă de totul din tine!…

Iartă-mă că nu ştiu să te iubesc altfel,
decât imperfect,
dar întru totul perfectibil
în vidul născut din colţurile unui pătrat,
ce râde sarcastic spre linia curbă a orizontului
din care răzbat doar ochii tăi rotunzi,
căci nu pot să te iubesc altfel,
decât sufocându-mă…