Este o vreme când feţele oamenilor se schimbă între ele, aprig uitând întristarea, nemaiştiind nici uitarea ce setea şi-o soarbe din ei. Este o vreme când paharele se golesc, când cuvintele se golesc. Este o vreme când ochiului i-a rămas somnul memoriei clipei din lacrimi şi uneori senzaţia că a plecat. Cu gândul la tine, ceaiul mi-l beau în timp ce respir Ultima Înserare. Cu gândul la tine, uneori la numele tău ce ades nu-l mai ştiu, când şirul devine serie fadă şi adoarme timpul pe asfalt, îmi fumez Ultima Ţigare, într-un acces de eră. Întârziat.
sâmbătă, 31 mai 2025