SUNET DE FULGER Fantasmă trecătoare Văzduhul se despică În fulgere albastre Umbrite de lumină. Eu singur îmi fac vină C-am adunat în glastre Furate dintre nouri Tot fulgere albastre Şi păsării maiastre Nu i-am făcut cadouri Şi nici iubirii noastre Nu i-am clădit castele. Ci numai peruzele Din boabele de rouă Am adunat în suflet Şi-acum le-mpart în două Să ne rămână nouă Lumina dintre stele Şi ochii de femeie Şi fulgerele grele Şi căile lactee. Privirea ta mă doare, Aprinde-n mine focuri Şi ale nopţii jocuri Îmi dăruie sorocuri Şi gura ta de floare Menită să-nfioare Şi vântul şi clipita Ce m-a urcat pe rug. Şi nu mai vreau să fug, Nu-mi mai blestem ursita Şi nu alung ispita Ci o ascund în sânge. Cu cercuri mari mă strânge Iubirea nesfârşită. Copilă mea iubită Hai să furăm grădina Şi s-o sădim în case, Hai să spălăm lumina Cu cântece duioase Şi hai să ne dăm mâna La margine de ape. Să ne adie luna, Să-mi fii tot mai aproape, Să ne iubim într-una Şi să-ţi aşez cununa De albă răsuflare A cerului de vară Pe fruntea ta surioară A cerului senin. Şi-apoi să o pornim Spre leagănul minunii.
sâmbătă, 31 mai 2025