trei, sunt şapte – lungi şi late sunt ehei şi cu ochii tăi oricâte oraşele în care trăiesc ochii mei sufletul şi zilele – departe, aproape ca un prag de care nu poţi să uiţi sunt apoi, sunt atunci zări, bătăi de inimă ce leagă clipă de clipă, an de an sunt visele, visurile ce merg cineva s-ar mira – n-a întâlnit niciodată vis priveşte-l: un fel de plop idee vine spre tine din lumea-i de dincolo de timp până deschizi sufletul sau inima: cine eşti? va întreba dus e, nu mai e când, urmele toate au luat strângătorii de urme sunt şapte, şase, trei.. orele de vară, iară pe un bob de zâmbet şi o filă suflet am lăsat-o să treacă acă muşca din umărul meu de umbră din tâmplă şi călcâi ca un îndrăgostit prea îndrăgostit acarul minutelor fără grabă salută versul ei iară ridică urma de ieri – o dor picioarele ca un copil se strânge la inimă iar el, scrisul de visător, cum un tei visător închide ochii puţin şi spune: zâmbiţi – a trecut… – Copyright Mariana Fulger
sâmbătă, 31 mai 2025