Azi sunt băiatul care a oferit de milă Tricoul și pantofii și ultima pastilă Franzela prețioasă și tot ce-nseamnă hrană Am dat-o la sărmani, să le închid o rană Ieri poate printre blocuri simțeam și eu durerea Înaintând prin beznă să îmi masor puterea Având amaru-n pâine și lipsuri fără număr Purtam vinovăția la crucea de pe umăr Dar toate trec și viața e ca un bob de ceară Care devine astfel frumos pe dinafară Însă oricât de bine de soare se ferește Lăuntrul lui e rece, că altfel se topește Azi sunt băiatul care a oferit dulceața La oamenii sărmani, ce își blesteamă viața Nu port vinovăția trăirii indolente Eu caut drumul vieții lipsit de tratamente. Georgian Ionuț Zamfira 16.08.2021