De-mi eşti prieten Cu-adevǎrat, Mai bine, taci! Şi nu mă cicăli! De-mi eşti duşmanul Declarat, Aratǎ-mi-o direct, N-o ocoli! Aş şti cum să mă port Cu tine Când vorbele-ţi Sunt şlefuite. Nu m-aş văita, Mă cunoşti bine, Că nu suport aprecieri Silite. Dorindu-mi o pauzǎ Şi eu, Să scap de boalǎ Şi de fricǎ, Mi-aş trece timpul Teleleu, Pentru-o idee, Cǎ nu stricǎ. Şi când vorbesc Vrute-nevrute Sunt doar românul Cu stǎri creştine Absolute, Ce face pe stǎpânul Când trebuie Sǎ se închine Pe tǎcute.