Sunt douăzeci de ani și încă unul... N-aș vrea nici unul să i-l dau minciunii. Să zboare toți spre zare cum colunul Care apoi se-ntoarce în pântecul genunii. Dar toate astea-s fleacuri: mai presus Eu știu un lucru care-i ținta vieții: Să ții un steag, destoinic, cât mai sus. E steagul roșu-al meu și-al dimineții. E steagul cui? Eu cred că e al meu, Ori poate-al lumii, izbutind să doară, Când din infernul inimii, mereu, Însângerat mi-l flutur în afară. Iar seara, când se lasă cu răcoare, Și cerul se întunecă-n frumos Însângerat și vast mai ard în zare Înmiresmând în chip de chiparos.
sâmbătă, 19 aprilie 2025