sunt o masina de scris desuetă cu o pamblică din carne poetul mă curmă în mâinile-i de sânge: ţac ţac ţac venele mele se scurg destrăbălând pereţii mă urăsc gospodine cu pieptul lăsat devin costisitoare obositoare metaforică mă prefac în sensuri subtile ,,nu-s decât un plânset icnit,, îmi zic şi urlu eliberându-mă prin ploaia de sânge pe întuneric gura mea se transformă în gură de lup
sâmbătă, 31 mai 2025