Sunt oameni

Sunt oameni care te doboară,
Sunt oameni care îți zâmbesc,
Sunt oameni care într-o seară
Distrug ce lunile clădesc.

Sunt oameni care cred în tine
Și oameni care te-au uitat,
Sunt oameni care stau la bine
Și când ți-e greu, au și plecat.

Sunt oameni care te ridică,
Sunt oameni care-ți mulțumesc,
Sunt oameni care-ți poartă pică
Și oameni care te iubesc.

Sunt oameni care-ți cer prea mult,
Sunt oameni cărora le dai,
Sunt oameni care n-au știut
Că ai pierdut și ce n-aveai.

Sunt oameni care au plecat
Când ai fi vrut să-ți fie-aproape,
Sunt oameni care n-au uitat,
Sunt oameni ce îi vezi prin pleoape. 

Sunt oameni care te-au rănit
Și alții ce te-au vindecat.
Cu oameni mulți m-am întâlnit
Și prea puțini ce i-am uitat.

Sunt oameni care se deschid
Precum o carte-n fața ta
Și oameni ce se pierd în vid
Când nu-i nimic ce-ar mai conta.

Eu sunt un om ce a greșit,
Ce a pierdut de-atâtea ori,
Sunt omul care s-a trezit
Și-a adormit plin de fiori.

Mai cred în oameni? Prea puțin...
Mai cred în mine? Zi de zi!
Sunt oameni care pleacă, vin...
Nu-i cert ce este, ce va fi...