- Sunt patru anotimpuri într-o zi: De dimineaţă ninge cu uimire Când iarna troieneşte bucurii Pe pragul casei mele, în neştire... Pe la amiază primăveri de vis Valsează prin văzduhul verde crud, Iar către seară-i vară-n Paradis, Ies goală din izvor, cu părul ud... Mă culc pe-un pat de frunze ruginii Că e târziu de-acum... aproape toamnă, Te-aştept să colindăm prin fantezii, Tu prinţ boem, eu o banală doamnă... - În tine simt un anotimp etern, O primăvară care-mi aparține, Și-n palmă-n fiecare zi ți-aștern Cuvinte de iubire, opaline. Magnolii albe înfloresc în zori, Fereastra inimii-i, plină de soare, Zâmbeşte către prânz când te strecori Prin atriul stâng frumoasă visătoare Spre noaptea-n care ardem ca un rug Scăldându-ne în stropi de fantezie. Pe trup îți curg metafore belșug, De-aceea-ți spun că ești o poezie. Liliana Trif & Ioan Grigoraș Din volumul Din paradisul aproape pierdut - Editura PIM Iași - 2015