Sunt trist acum, când văd cum dimineața Născută din privire, e sedusă De-al florilor parfum și se răsfață, Cînd de lumina soarelui e dusă, Lăsându-mi roua, lacrimă pe față. Sunt trist acum, când văd cum ziua toată Născută din plimbare, se petrece, De-a vântului chemare tulburată, Pe lângă mine indolentă trece Lăsându-mă cu fruntea-nfierbântată. Sunt trist acum când văd cum astă noapte Născută dintr-un vis, îmi fură luna Prietenă de gânduri și de șoapte, Cea care mă-nsoțea întotdeauna, Lăsîndu-mi somnul apăsând pe pleoape.