bine pus la păstrare nu mă mai atinge nimeni în întunericul de frunze mă nasc privire întoarsă cu venele adâncite înspre asfinţit oameni de gheaţă îmi sfâşie retina aruncându-mă în maluri: -hai, vino, îi zic, în lumea mea albastră cerberii înalţă mugete celebre literaţii beau liniştiţi cafeaua jucându-ne ca pe mărul cel mărunt: ,,stricat, hai, vino, îi mai și zic, în lumea mea de cântec mişună scântei şi cimitirele se cern în firul vieţii împletind iluzii,, în lumea morţilor ce nu mai suntem adorm cu unghia înfiptă în a ta piele caut o umbră o urmă sub mormânt, şi oameni de hârtie treceau grăbiți, migălos tăiați din umbrele cerului treceau ne mai aruncându-și gândul peste paşii mei de nisip, peste paşii Lui de sticlă…
miercuri, 16 iulie 2025