Sunt viu, doar trupul are o problemă Zidiți-mi mormântul la Ciucea-ntre stânci! Din umbrele dense să-mi face-ți castele, „prin râpi și gropi adânci”, suind spre ele, cortegiul poeziei pe brânci, la cap, Eminescu, lumânarea să-mi țină oricât de tare îl va fi arzând, pe Arghezi și Bacovia în grădină să-i știu jucând cărți, să-i aud râzând, vreau ca Enescu să-mi compună o doină, baladă sau odă, cu Goga de față, s-o ascult în tăcere cu ochii închiși, știind că ideea asta-i răsfață... Minulescu urmând să-mi aducă, din ceruri, ofrande la ușă, „mai multe vase vechi de Saxa” cu cenușă prin timpul ce-n brațe ne-apucă... Topârceanu, la cruce-mi să-și lase geamantanul, căci moartea e-n toi, când storurile criptei sunt trase chiriașii Baladei de Apoi cer cu temei, ca bufnița casei, „La lilieci” când începe vânatul, lui Sorescu să-i cruțe oftatul, iar celui ce este pursânge-ntre noi, „cu razele ei albe, Luna...” să îi dea iubire-napoi.
sâmbătă, 31 mai 2025