Suntem seduși de nervul optic

Suntem seduși de nervul optic

Suntem seduși de nervul optic
La fel ca timpul secundar
Care din mersul lui haotic
Zidește-o casă sub umbrar.

Privindu-l mă  întreb retoric 
Pe marea mării de granit,
Suntem seduși de nervul optic
Ce rătăcește stingherit?

Hai vino, prinde-mă de mână
Și dă-mi din luna ta un dar 
Că doar poema e stăpână
Pe timpul nostru secundar.

Mai rătăcește-te-n iluzii
Iubirea azi s-a pregătit
Să se hrănească cu aluzii
Din nervul nopții răzvrătit.

Altarul vieții  plin de ape
Scurs în poeme drept  hotar
Nuntește versul dus să scape
Iubirea ta, scut, stăvilar.

Dacă tu, nu te vei întoarce
Grădinile vor înverzi
Și-altarul visului, răscoace,
Clipa, când eu mă voi trezi.

Tu, dragul meu, citește-n stele
Și scrie iar iubirea mea
Că-n versul tău, urzesc cu ele,
Eternitatea; ca pe-o stea.