La fereastra nopţii albe stau de veghe picotind, Depărtarea se întoarce prinsă-n raze fumurii, Răsăritul fierbe-ntruna între valuri clocotind Focul din tăcerea noastră are falduri cenuşii. Ochiul zilei mă priveşte printre nori întunecaţi Lacrima de dor fugară se topeşte în fior, Zarea muşcă răzvrătită din cocori pe ochi pictaţi, Din corabia cu vise fără grabă mă scobor. Clipele se frâng tăcute în al timpului focar Îndoiala îmi surâde cu un tremur rătăcit, În prezentul fără noimă viitorul e precar Pe chipiul vieţii mele stelele s-au cam răcit. Rugăciunea-mi ca un abur se topeşte în neant, Carul Mic şi Carul Mare s-au umplut cu gând cosit, Pentru starul din generic am ajuns un supleant Ce aşteaptă-nchis în doruri să mai fie folosit.
sâmbătă, 31 mai 2025