pământul se face că nu m-aude când strig am încercat apoi cu noaptea avea urechile-nfundate cu stele era şi legată la ochi de-ntuneric nu nu e nimic de făcut când îţi vine să strigi la ora asta oamenii dorm la orice oră singurătatea are pete lichide ce se întind surdomut peste tot şi-mi era aşa foame de cuvinte de ţipete lungi de audienţă de gânduri ca ale mele să vină să mă ia de tristeţe ca de mână să mă ducă în iluzia unei creşteri până la cer până la treptele vii până-n urechea Dumnezeului treaz care totuşi va şti… ------------------------------------------- ZiFrumoasă (Mihaela Călin )
sâmbătă, 31 mai 2025