Degetele mele, herghelii de iarbă, Au brodat năvalnic frumuseţea vieţii, Dintr-un râu de gheaţă au putut să soarbă Izvorul iubirii, cum au zis profeţii. Fluturând prin neguri am adus lumina Şi-am cules pe gene lacrimile grele, Ca un geniu-al milei, celui ce suspină I-am dat cerul, luna şi-un pogon de stele. La apus de veacuri, florile rănite Răsări-vor numai de sunt printre voi Suflete-nsetate şi neprihănite Ce vor mântuirea ca pe-un dar de soi. Astăzi, o instanţă crudă şi nedreaptă M-a închis în cuşca pentru inculpaţi. Cu privirea aspră, judele aşteaptă Să-şi înceapă vorba falşii avocaţi. Hârâind astmatic un bătrân m-acuză C-am întors la viaţă tot ce-i putregai Dăruind iubirea ca pe-o calauză Către poarta sfântă ce duce spre rai. Altă robă neagră arată spre mine Şi cu glas de tunet strigă-acuzator C-am aprins făclia chemării divine Şi-am vorbit de pace ca un salvator. Freamătul se iscă cu puteri de viscol Printre magistraţii cu părul de scai, Zidurile-mi ţipă că sunt în pericol Şi deschid complice ochi de mucegai. Sfidătoarea curte şuşoteşte tainic Aruncând privirea ca un fulger rece Către-a mea făptură, ce priveşte paşnic Fără-a înţelege ce se pregăteşte. "Care-mi este vina? mă revolt deodată, Tribunal al morţii, de ce-s judecat?" "Ai sădit o floare în lumea ciudată. De iubire, astăzi, tu esti suspectat!" Mă cuprinde-n braţe tăcerea sinistră Şi pe buze-mi pune sărutul de foc, Într-un colţ, o rază cu privirea tristă Se stinge chircită dispărând pe loc. Stau drept în picioare, cu fruntea senină, În priviri am cerul şi zâmbesc curat: "Dragă adunare, inima mi-e plină De iubire, astăzi, da, sunt vinovat!" 11.02.2016
sâmbătă, 31 mai 2025