O mireasǎ minunatǎ, Doar cu-o urmǎ De machiaj, Fǎrǎ voia ei furatǎ Şi-aruncatǎ-ntr-un garaj, Gândea trist Şi cu temei La iubitul dânsei mire, Neglijent, malagambist, Cǎruia nu-i stǎ în fire Sǎ obseve lipsa ei, Cum ar fi de aşteptat. Sǎ fii fost ea pǎrǎsitǎ, Chiar în noaptea nunţii Sale, De un soţ dus în ispitǎ De o lume, Fruntea frunţii, Ce-l umplea Cu osanale?