S-a veștejit și s-a-nnegrit Frunza veche a copacului înverzit Pân-a căzut jos pe piatră Fără suflare și fără viață Norii-ndată au început a plânge Cu lacrimi sure ca de sânge Pline de toată tristețea cea amară A începutului de toamnă Animalele toate s-au pitit Până și florile-au murit Să țină doliu la poartă La fel ca-n țara cealaltă Iar cu apa râurilor neatinsă Timpul pe loc s-a oprit Și lumina s-a blocat în cortină... E-un simplu tablou învechit.
sâmbătă, 31 mai 2025