soarele răsare după porumbare și apoi apune peste o genune leagănul de fier atârnă stingher sub acel sterp dud de un verde crud devorat de-omizi ce se-ascund sub grinzi fluturi de mătase au ieșit din case să zboare puțin cât eu mă închin la flori de salcâm sălbatic parfum florile de măr au căzut în păr să-mpletească vise și doruri aprinse deasupra, pe bârnă drepte, atârnă tu mergi poticnit arzi ușor, mocnit aștepți o scânteie în ochi de femeie și în prag de ușă să devii cenușă plimbată de vânt să ajungi alint de suflete vii și ochi de copii.