Tac

Tac în neștire,
Tac fără nimeni în jur;
Mut nu sunt
Dar fără grai am rămas în noapte.
Văd doar alb și negru
Nu am nimic rău ;
Dar așa a vrut creatorul
trebuie să-l urmez
Pentru că eu sunt actorul.

Tac în neștire;
De data aceasta,tot singur
nimeni în jur.
Aș vrea să scriu
Ceva care să semene cu o amintire.
Dar capul meu este gol...
Nu port niciun fes
Stau pe un loc dintr-un tren;
mă uit cu invidie la creaturi
ele de ce zboară?

Tac în neștire pe  pământul de câmpie;
Aștept să vină vântul
Vreau să mă ducă în alt loc,
E la 2000 de metri în sus;
De unde văd orașul sub al meu apus.

Tac în neștire
Acum mă aflu pe o clădire;
Apa nu mai curge ca ieri
Totuși tremură, oare îi este frig?
Nu e iarnă, este toamnă.