Eu te iubesc, iar tu ascunzi iubirea Prin frunze din trecut ce au căzut, Eu nu mă mulțumesc azi cu "tăcerea" La tot ce spui, nu pot fi mut... Din tot ce-a fost, cu ce-ai rămas Te întreb azi cu umilă disperare, De ce nu faci încă un pas Să fim doar noi, când soarele răsare... Natură de ai fi te-aș înțelege Capriciile ei poate au rost, Orgoliul vine azi dar mâine trece Iar tu-mi vorbești de ce a fost... Din fructul dragostei putem mânca Și sigur n-o să fie rău, Doar tu să vrei iubita mea Să-mi dai un măr, din mărul tău... Te-am întrebat de timpul care-a fost Și mi-ai răspuns subtil că ești a mea, Într-un târziu ce nu mai are rost Căci eu, nu mai iubesc tăcerea ta...