tăcere

plictisit 
as vrea un alt eu
pământul râde de mine 
ca toate celelalte pământuri 
atârnă de nimicul trecutului 
de nimicul în sine 
caut fericirea în toate 
creionez un destin 
din albul hârtiei să-mi fie sicriul 
pământul râde de mine
când 
afectate
gândurile devin prizionere 
păsări condamnate la moarte 
în a coliviei tăcere 
unde carnea cunoaste 
ultima dezamăgire 
desparte

cuvântul din noi