Tăcerea

Când în afara timpului se scurge raţiunea,
Simţirea din abisuri prea tare se aude!
Dar vorbele-s prea multe şi tac…
Pe aripi seci de îngeri.
Tăcerea îmi şopteşte nonsensuri în secunde,
Iar serafimii-ngână cântări în note surde,
Când ziua se absoarbe
În razele-i pierdute ce tac…
Prin forfote de-atingeri.
Contrastele vorbesc, tăcerea vrea să cânte
În gamele de sensuri neştiute,
Ce sufletul doar ştie să le-asculte,
Iar gândirea, ascunsă-i în idei ce tac:
Convingerile-s surde.