Daca aș tăcea, mi-ai auzi tăcerea? De nu m-ai privi, m-ai vedea? Daca n-aș fi, ți-ai aminti de mine? Și ți-aș lipsi daca n-aș exista? Dacă aș râde, mi-ai simți durerea? Daca aș plânge, mi-ai vedea surâsul? În lacrimi mi-ai citi speranța, Și-n bucuria disperată plânsul? Atunci ai ști că eu ți-aud tăcerea, Te văd și când nu te privesc, Și m-ai putea ierta pentru c-atunci Cănd răzi îți simt durerea, Și mi-ai lipsi dacă n-ai exista.