am încercat să vorbesc cu el atâta tăcere de piatră prea frig să ating urmele lăsate de un meșter care a plecat după el am lăcrimat peste urme de lumânări care desenau timpul trecut cuprins de verde amestecat cu tămâie și trandafiri atunci am vorbit mult foarte mult.. în inima mea tăcută nu plecase demult și încă vorbea până Luna lumina peste noi lămpile se aprindeau în jurul nostru zgomote de calești și miros de flori albe acoperite de zăpada din noi întorceau timpul când aruncam jobenul și basonul se transforma în uroborosul care se strecura între pietre atunci tăcerea dintre noi devenise cruce
sâmbătă, 31 mai 2025