Tăcerea Ta, Doamne,-i dojană preasfântă, Căci Tu ne-ai vorbit în Scriptură - De secoli prin ea gura Ta ne cuvântă, Dar noi n-ascultăm de-a Ta gură... Sunt oameni curioşi să-Ţi cunoască sfânt chipul, Dar nu-Ţi văd făptura deplină Ce-arăţi când pe cer stele pui ca nisipul Şi-n Biblie pui vorba-Ţi divină. Tu taci... Aşa crede acel ce nu crede Şi-aiurea răspunsuri tot cată - Nu simte, nu ştie, n-aude, nu vede Că-n el Tu ţi-ai pus Viaţa toată... De ce nu vii, Doamne, Tu, zilnic pe Cruce, Cu ochii lor orbi ca să vadă Cum dragostea Ta la Înviere ne duce...? Dar tot ar mai vrea o dovadă...