Tăcerile din noi

Tu taci, iubire agățată de crengi,
Liliacul din noaptea insomniilor lungi
Măsoară orbirea din inimile seci...
Și tu? Tot cu nepăsarea de gheață te- ntreci?

Eu tac în deznădejdea furtunilor nopții
Și-n intunericul nemilos al sorții,
Doar bătăile inimii tale propagă
Câte- o speranță de iubire oloagă...

Tăcerile din noi ne târăsc prin noroaie
Și- asteptăm să ne spele tristețea o ploaie,
Cu puteri nebănuite vom șterge rugina
Deschizând lacătul să patrundă lumina...