Tainicul descânt S-a lipit de-o rană Cu iz de parfum Pleoapă diafană Geana stă să cadă Imagine pură Buze stau închise În adânca gură Voalul încă negru S-a umplut cu ceară Lacrima îmi seacă Inima-mi amară Totul prea obscur Fără de-nţeles Paşii se retrag Ca umbra la şes Lumina stă fadă Şi n-are culoare Într-un purgatoriu Din înalta zare Descântul se frânge Rana stă să piară Parfum cristalin Într-o floare-amară.