haide Dora haide mă îndemna mama uite razele astea mult prea albe mâinile tale găurite trupul tău alunecând perfect razant cât de singură mă simţi mamă tu nu ai să îmi mai povesteşti nimic? ,,de ce ai fost atât de neînduplecat cu noi doamne,, viețile tale de mine străine încă netrăite şi ochiul bolnav al mătușii pironit dincolo de sârma ruginită nucul din poartă reînviat în brațele tale durerea pădurii mireasma salcâmilor tineri ooo câtă frumusețe câtă doamne în suflete betege în crestele astea fragile copiii mei neAlții aiurea copiii mei zdrobiții sfârtecați sub coapsa muntelui ce parcă strigă cu mâinile la gură !gata gata să mă năruiască.
sâmbătă, 31 mai 2025