„Doar tu, Doamne, poţi cere iernii să dea muguri.” Valeriu Butulescu - Nimic nu mi-e mai sfânt ca timpul serii În care-mpart cu tine poezia, Un umăr cald sub arşiţa poverii, Dar azi vom scrie despre România. De dorul care spumegă-n cascade, De stânca prăvălită peşte jugul Acestei ţări şi despre vechi posade Unde ţărani desculţi arau cu plugul. Mergeau alături doina şi amarul, Din sânge şi sudori vedeam cum creşte Un spic de grâu. Acum, înalț paharul, Simţim, iubim şi scriem româneşte. - E prima zi de iarnă și îmi pare Că toate sunt cum n-au mai fost vreodată, Te văd torcând un vers de sărbătoare, Cu fir de aur rima ți-e brodată. Pe fusul zvelt poveşti de dor, balade Şi cântece de leagăn îşi fac cale, Când borangicul fin în poală-ţi şade, Ascultător, căldura mâinii tale Îl îmblânzeşte... Scriem poezia Pe tricolor sperând că va rămâne Dovadă-n timp şi însăşi mărturia Că nu-i târziu... „Deșteaptă-te române”! Liliana Trif & Ioan Grigoraș
sâmbătă, 31 mai 2025