Îmi amintesc o plajă de-altădată, Cu urme ale pașilor desculți Pierzându-se în noaptea înstelată. Voiai și cântul stelelor s-asculți, Voiai să vezi cum ziua se sfârșește, Voiai la mine-n brațe să exulți. Simțeam, iubirea ta, cum îmi topește Întregul cer și mi-l preface-n val Ce-n țărmul tău, ușor, se-adăpostește, Știind că tu îi ești eternul mal, Iar brațele-mi, în clește ca de faur, Mi te-au cuprins, pe țărmul ireal Ce se-nvelea, în stropi tăcuți, de aur.