Pe țărmul pașilor pierduți, Treceam întâia oară Îmbrățișați, neabătuți De vremea de afară. Era atât de cald, iar noi Ne luminasem chipul, Căci lumea-ntreagă dinapoi, Era, pe țărm, nisipul. Ne îndreptam spre un apus Cu simpla adiere A vorbelor ce ni le-am spus În clipe de plăcere. Și ne-am jurat pe țărmu-acel Iubirea să ne fie Ca diamantul din inel Și înc-o veșnicie.
sâmbătă, 31 mai 2025