Te agăţai de inima mea

Admiram sedus picăturile ploii, 
ca în suflet să mi te fixez; 
ţipam prin ploaie, ne simţeam bine, 
şi-mi venea să cânt, să dansez. 

Vara sosea cu hohote de grâu, 
cu cicori de ploaie cântând; 
tu, cu rochia udă ca-n copilărie, 
te agăţai de inima mea râzând. 

Şi fugeam către sat pe un drum, 
ţinându-ne de mâini amândoi; 
o, pământul era de apă acum, 
şi-ţi vedeam sânii, aproape goi!