Mi-atinge-amurgul lacrima din vis, S-au ofilit salcâmii pe sub gene, Iar gândul meu un ciob de paradis, O iarnă grea prin sufletu-mi se-așterne. Suntem, iubito, bulgări de zăpadă, Bucăți din gerul inimii sub nea, Tristețea mea e-a cerului corvoadă; Să mă-nțeleagă, poate, cineva ? Mi-atinge-amurgul geana obosită Sub care-adesea tu ai poposit, De dragul tău mi-e lacrima sfințită Și din abis, cândva, am răsărit. În visul meu mă-ntorc fără regrete Și viscolit de iarnă-am sa visez, Nu vreau să las in urma mea secrete. Cu-aceste versuri, Dragă, te pictez. M Horlaci 6/10/17