Mi-a fost atât de dor,amar de vreme Erai un om cum rar am întâlnit Mi-am spus atunci:"băiete,nu te teme" Tu pentru mândra asta ești "iubit" Eram de ochii-aceia fermecat,pierdut În brațe ce-mi serveau ca lănțișor Gândeam:cam cât noroc să fi avut Să mă iubească atât un puișor? Eu,tu,îmbrățișați,o ținere de mână Era un cadru parcă dezlipit din stele Aveam pentru o clipă o fărâmă De Rai,acolo-n așternuturile mele Și gura ta mă săruta cu-atâta foc Credeam că-n pasiune m-oi topi Frumoasă și subțire la mijloc M-ai învățat ce-nseamnă a iubi! Te povestesc acum oricărui cititor Mai dulce ca oricare-ai fost În brațe ce-mi serveau ca lănțișor Am regăsit tot ce-i frumos! Te povestesc,oricui ar vrea să știe Cum e să fii iubit ca nimeni altul Să-ți fie orice sărutare-o poezie Te povestesc,c-așa mi-e aluatul!